De mi s-ar zice fariseu


De mi s-ar zice fariseu
Atunci nu aș mai fi eu
Că bine știe DUMNEZEU
Că sunt creștinul ce-a tras greu

La căruța cu”ortaci”
Pe care pulbere-i faci
Și la cea cu mulți nebuni

Ce se credeau drepți și buni
Doamne Tu la judecată
O să-i Ții plângând la poartă
Plânsul lor nu-l bagi în seamă

N-au cerut să fii slăvit
Că doar rele au urzit
Și tare s-au premărit
De le stau rele-n gât

Au slujit pe Necuratul
Și-au luat cu ei tot leatul
Înfricați Te caută
Cu-n cuvânt de laudă

I-alungi ca judecător
Să laude pe stăpânul lor
Cu care împart tot focul
Fiincă foloseau ghiocul

Și-n cafele-au căutat
Să știe ce n-au aflat
Chemând duhuri de ghicire
Și-au lucrat cu-n Blestemat

Nu că aș fi bun-elită-
Dar ei tare mă irită
Isus și eu ți-am greșit
Dar m-ai iertat că m-ai iubit

Atunci când Te-am întâlnit
Și tu Doamne mă știai
Și m-ai și tămăduit
Până s-ajung în pământ

Că tu ești focul iubirii
Izvor al Tămăduirii
Care-o vorbă când ai spus
Duhul rău Ți s-a supus
Tu l-ai scos dintr-un îndrăcit

Pe care l-a chinuit
Îl culca printre morminte
L-ai făcut întreg la minte
Și Doamne l-ai mântuit

Mare măreție Ție
Evanghelia cea vie
Cel ce ne ești mărturie
Și ne-aduci doar bucurie! !

Blându Ioan
23.05. 2025.