IUBIREA O FRUNZĂ CARE REFUZĂ SĂ CADĂ
Iubirea, o frunză care refuză să cadă,
Se teme de gerul ce este-n zăpadă,
Luptă cu îndârjire contra naturii,
Nu vrea ca să plece, să facă loc urii.

E vânt puternic, ca frunza iubirii să cadă,
Se stă-n așteptare, a ei cădere mulți doresc să o vadă,
Însă iubirea, cu îndârjire, se luptă mereu să reziste,
Asta nu înseamnă că-i este mereu bine, are și zile triste.

Atașament are frunza de cracă, de pom, prin el viețuiește,
Așa e iubirea, se agață de inimi, prin oameni trăiește,
Iubirea-i eternă, nu are sfârșit, e dar dumnezeiesc,
Și eu sunt o frunză, mă agăț de toate, doresc să iubesc.
Emilia Dinescu