Seara târziu...


Nu se-arat-n cer o stea
Și nici luna nu transpare
Când sub o perdea de nori
Se ascunde Carul Mare

Azi vremea a oscilat
Între soare cu căldură
Și un cer foarte înnorat
Cred că dorm la noapte-n șură

Dar fiinc-am dormit pe zi
Mă ocup acum de scris
De scris noaptea poezii
Cu un foc de nedescris

Cel mai greu îmi e momentul
Când nu găsesc subiectul
Fiindcă despre-atâte-am
De ajung până-n Paradis

Poate-ale mele hârtii
Cerul opacifiază
Dar n-o să creez prostii
De cu seară pân la-miază

Privesc cerul insistent
Este negru pe moment
Printre picături de ploaie
Vântul teii îi îndoaie

Și cum noapte-ai căldicică
Va trăzni și fulgera
Și vremea grozav se strică
Sub un cer de mucava

Acum mă încearcă somnul
Chiar când să-L laud pe Domnul
Care-a creat toate cele
De la ploaie la umbrele

De la Lună de la Soare
Pân la stele căzătoare
Care știe Dumnezeu
De ce fac acest drum greu

Nu mai cade nici un strop
Din ploaia ce încetase
Dar simt dureros în oase
O durere de mijloc
Care arde ca un foc

Și acum tare insist
Să scriu de-un Evanghelist
Ori de Marcu ori Matei
Despre Ioan sau de toți trei

DUMNEZEU să-mi țină scrisul
Să caute Paradisul
Dar scriu și despre Isus
Care-n viață m-a condus

Și un lucru deloc greu
Îl laud pe DUMNEZEU
Pe Iisus și Duhul sfânt
Căt mai sunt pe-acest pământ! !

Și-o să-i cânt pe toți creștinii
La sfârșitul săptămânii!

Blându Ioan
22.05. 2025.