Ferice de cel ce săracul îngrijește
Că-n ziua nenorocirii Domnu-l izbăvește.
El va fi fericit pe acest pământ
Sub ocrotirea Domnului cel sfânt.

El nu-l lasă la bunul plac al celor vrăjmași
Și-i călăuzește cu Duhul Sfânt a lui pași.
Domnul îi dă putere de biruință
Și îl sprijină de sus pe patul de suferință.

Îi ușurează durerile când trece prin boale
Și-n arșița mare el simte răcoare.
Îi vindecă totdeauna sufletul întristat
Și-l izbăvește de curse și orice păcat.

Vrăjmași-mi vorbesc cu răutate,
Dar Domnul mă-nconjoară cu bunătate.
Cei ce mă văd spun neadevăruri,
Dar Domnul mă privește cu milă din ceruri.

Cei răi cred că m-ajunge pieirea,
Dar Domnul îmi dă cu drag mântuirea,
Chiar și acela cu care trăiam în pace
E gata să-ntindă piciorul să mă calce.

Dar eu pășesc prin credință, fără frică
Că Dumnezeul Slavei de jos mă ridică.
El și calea, și gândul mi-l cunoaște,
Nu mă lasă căzut că mă iubește.

Cunosc că Domnul mă iubește
Când văd că vrăjmașul nu mă biruiește.
Binecuvântat să fie Dumnezeul măririi!
El Stânca de veacuri a nemuririi.
Amin.
(Duminică, 16 august 2020)