Respect pentru aceia ce pot, când nu mai pot,
Acei ce se ridică din multe neputinți,
Acei ce n-au răspunsuri la toate, despre tot,
Respect acelor oameni ce nu știu că sunt sfinți!

Respect pentru aceia ce nu primesc, ci dau,
Acei ce simt cu alții, când alții simt select,
Acelor ce-s în lipsă, dar cheltuiesc ce au,
Acelor ce ajută, da, merită respect!

Respect când fericiții trăiesc ca fericiți
Și seamănă speranța, cu multe mângâieri!
Respect când salvatorii acelor amăgiți
Nu-și poartă vrednicia văzută și n-o cer!

Respect acelor îngeri ce umblă printre noi,
Cu chip de oameni simpli, ei leagă răni ce dor!
Respect pentru aceia ce-i smulg chiar din noroi
Pe cei ce se afundă, cu prețul vieții lor!

Respectul nost' vremelnic îl dăm nemijlocit,
Dar cei ce-și știu menirea trăiesc crezând mereu,
Că dincolo de toate, când totul s-a sfârșit,
Primesc respectul veșnic chiar de la Dumnezeu.