Ochii mei vor vedea pe Domnul!
Iov 19:25-27
„Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu și că se va ridica la urmă pe pământ.
Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu.
Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înlăuntrul meu.”
Citind în Scriptură istoria lui Iov din țara Uț, parcă te apucă fiorii și te întrebi: de ce a îngăduit Domnul Dumnezeu o așa mare pierdere și suferință peste omul acesta, care trăia pașnic și plin de frica lui Dumnezeu, într-o lume idolatră!
Iov omul cu care mai întâi Domnul Dumnezeu se laudă înaintea cerului, acum se „ceartă” cu satan pentru viața lui.
Pare ciudat faptul că „cearta” aceasta se petrece în cer, iar „lupta” se desfășoară pe pământ pe seama neprihănitului Iov.
Lucrul acesta pare un non sens și incorect din punct de vedere omenesc; să știi că un om pașnic și neprihănit ca și Iov este lăsat să sufere așa de mult, pentru plăcerea și „ambiția” celui rău.
Însă Domnul Dumnezeu nu lasă niciodată lucrurile la voia întâmplării și la îndemâna celui rău. El se implică în lupta sărmanului Iov, greu încercat și în final îi aduce biruința și o dublă binecuvântare, astfel că satan este făcut de rușine.
Cuvintele lui Iov ne îndreaptă atenţia spre un adevăr care nu poate fi contestat de nici-o făptură anume, faptul că: „Dumnezeu este Răscumpărătorul nostru”. El este viu, Adevărat, Atotputernic și oricine nădăjduiește în El, Îl va vedea față în față…
De ce trebuie să fim răscumpărați și de unde trebuie să fim noi eliberați prin această lucrare de răscumpărare a lui Dumnezeu? Răspunsul îl găsim în primele capitole ale Scripturii, unde Adam, omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a pierdut această calitate, săvârșind păcatul neascultării, căzând în „mrejele” celui rău.
Astfel că de la Adam încoace, orice om se naște într-o fire păcătoasă, de unde prin pocăință și întoarcere la Dumnezeu cu toată inima, poate fi salvat, recuperat, răscumpărat, restaurat și pus din nou în starea de dinaintea căderii lui Adam în păcat.
Lucrul acesta, sau răscumpărarea aceasta nu o poate face decât Unul singur: Dumnezeu.
Din pricina aceasta, în umblarea Sa printre oameni, Domnul Isus Cristos a suferit foarte mult și ne-a lăsat în felul acesta o pildă ca să călcăm pe urmele Lui. El a răbdat și a suferit: batjocora, ocara, crucea grea, astfel ca noi toți să știm faptul că este posibil să trecem prin toate încercările mai mult decât biruitori împreună cu El.
Uitându-ne la umblarea Domnului Isus Cristos pe pământ, învățăm să apreciem călătoria vieții, chiar dacă „traseul” nu este exact acela pe care ni l-am fi dorit. Pentru că de multe ori trecem prin văi adânci, prin boli, suferințe, batjocori…
„Domnul este ajutorul care nu lipsește niciodată în nevoi” iar atunci când sufletul îți este „zdrobit” El ia „cioburile” vieții tale și face din ele un vas de cinste și o „operă de artă”.
Îl avem în față, ca exemplu pe Iov, omul încercat greu!
Așadar urmează-L pe Isus. El merită toată încrederea; „El nu a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug; în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi dar fără păcat.” (Evrei 4:16).
El este Domnul, Dumnezeul și Răscumpărătorul nostru.
Este adevărat faptul că Dumnezeu ne-a creat, ai Lui suntem și fără El nu putem face nimic pentru mântuirea, sau răscumpărarea noastră din „robia” păcatului. Și lucrul acesta este bun! ... Pentru că a încerca să te mântuiești singur, este tot la fel cum te-ai apleca, te-ai prinde de șireturile de la pantofi ca să te ridici de la pământ… Lucru imposibil!
În lucrarea de mântuire, sau de răscumpărare; Singurul care poate să ne mântuiască și să ne ridice din starea de păcat este Dumnezeu Tatăl, prin Fiul Său Isus Cristos.
Trăind în lumea aceasta care se îndreaptă cu pași repezi spre răul cel mai mare, o lume plină de silnicie și apăsare din partea celui rău, avem mare nevoie de un Răscumpărător așa cum ne spune profetul Isaia în capitolul 48:17: „Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!”
Nimeni însă, nu cunoaște calea, afară de Domnul Dumnezeu. De aceea, El a trimis pe Fiul Său să se facă om, ca prin umblarea Sa, să ne călăuzească spre sfințenie după cum ne spune iarăși cuvântul sfânt în Evanghelia lui Marcu 1:2 „Iată, trimit înaintea ta pe solul Meu, care îți va pregăti calea…”
Într-o împrejurare, Toma i-a zis lui Isus: Ioan 14:5-6 „Doamne“, I-a zis Toma, „nu știm unde Te duci; cum putem să știm calea într-acolo? “
Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.
Prin urmare, dragul meu frate, nu căuta un eliberator, sau făcător de minuni printre oameni susținuți de partide, sau sisteme. Apropie-te cu toată inima de Domnul Isus, Singurul Răscumpărător care poate, vrea și știe cum să îți dăruiască fericirea și viața veșnică.
În urmă cu două mii de ani Domnul Dumnezeu a început lucrarea măreață de pregătire care se va finaliza cu Sărbătoarea sărbătorilor, adică Nunta Mielului în cer și ca oricare altă nuntă și aceasta se va petrece între un Mire și o mireasă, spălată și curățată de orice păcat, răscumpărată din lumea aceasta „murdară”.
Depinde de mine și de tine, dacă vom purta haina de mireasă. Depinde de alegerea pe care o facem acum, când mai este puțin de „urcat”. „Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine, (Răscumpărătorul), va veni…” Așa ne asigură Scriptura: că El vine, și că nu mai avem timp de pierdut cu lucrurile și frământările lumi.
Depinde de mine și de tine prieten drag, dacă Răscumpărătorul ne va fi binevoitor și Îl vom vedea față în față. Depinde de felul cum ne raportăm la Răscumpărător și cum ne trăim viața pe pământ.
Domnul Dumnezeu ne-a oferit o șansă de mântuire prin jertfa Fiului Său, Isus Cristos, Singurul Răscumpărător. Ne dorim să-L vedem față în față!
Domnul Dumnezeu să ne ajute!