Albă pasăre maiastră,
Tu să ai privirea-n sus,
Zborul tău să se oprească,
Doar la brațul lui Isus.

Zboară printre vremi și zile,
Ce frământă dorul tău,
Să n-ai teamă nici-o clipă,
Chiar de uneori e greu.

Aripa de-ți este frântă,
Dacă sângerezi urcând,
De ți-e rana mai adâncă,
Să te-nalți sub nori cântând.

Îți va netezi cărarea,
Cel putere ce ți-a dat,
El dă norii la oparte,
Să ai zborul lin... curat.

De-ți înlăcrimezi privirea,
Nu opri căci plânsul tău,
Îl va-nlocui c-un zâmbet,
Sus în ceruri Dumnezeu.

Bucurii fără de margini,
Vei avea când vei sfârși,
Zborul tău... dar azi doar zboară,
Și în el nu te opri.

Poartă-n inimă iubirea,
Cânt-o ca să poți urca,
În urcarea ta spre viață,
Crede doar... și vei putea.

Vei putea să treci sub ploaia,
Ce dorește zborul tău,
Ca să fie frânt de norii,
Care stau întinși mereu.

Urcă-n zori pe raze care,
Soarele le-a coborât,
Luminoasă-ți va fi calea,
De te-nedrepți spre infinit.

Nici sub stele, nici sub lună,
Aripile să nu strângi,
Chiar de noaptea este lungă,
Și te face ca să plângi.

Albă pasăre măiastra,
Munții-n urm-or rămânea,
Dacă-n valea de suspine,
În tăcere vei zbura.

Nici prin valea umbrei morții,
Tu în loc sa nu oprești,
Moartea este doar o umbră,
Zboară... viața să găsești.

Va rămâne viitoru-n,
Urma ta... tu doar să zbori,
Țintă să îți fie locul,
Pregătit ce-i după nori.

Fii curată, răbdătoare,
Și așteaptă... va veni,
Cel ce-n dar ți-a dat azi zborul,
Ca să zbori spre-o mare zi.

Este El atât de-aproape,
Vei sărbători atunci,
Nunta cerului mireaso,
Astăzi zboară printre stânci.

Mirele mereu te-așteaptă,
Tu curată să rămâi,
Zboară... și în zbor întruna,
Să ai dragostea dintâi.
Amin