Soarele neprihănirii,
Strălucește zi de zi,
Ne dă viaț-a Sa lumină,
Minunat El poate fi,
Și căldura-i răcoroasă,
Poate doar înviora,
Cât de minunat e Doamne,
Să putem a te vedea.

Ape vii și cristaline,
Revărsate sunt din zori,
Dă putere celor care,
Sunt sleiți luptând sub nori,
Cursul lor nu schimbă vremea,
Poate inimi a schimba,
Pline sunt ele de viață,
Vor trăi cei ce vor bea.

Graiul glasului din ceruri,
Se aude azi strigând,
Căci trăită este vremea,
Cea din urmă pe pământ,
Bunătatea Lui se vede,
Mai așteaptă înc-un pic,
Să se-ntoarcă din robie,
Și cel mare și cel mic.

Trecerea de vremi nu schimbă,
Harul cel Dumnezeiesc,
El și astăzi mai lucrează,
Revărsat din loc ceresc,
Curge peste-ntreg pământul,
Se aude glasul Său,
El mai face o strigare,
Bun ești Doamne Dumnezeu.

Minunata Sa lucrare,
Strălucește și-n serat,
Orbilor le-a dat lumină,
Surzilor auz le-a dat,
Ca și florile-n gradină,
Minunată este ea,
Și mireasma ei bogată,
Mântuire poate da.

Din robie mai strămută,
La lumină Dumnezeu,
Mare este-a Sa iubire,
Ca la început mereu,
Ca atunci când pe o cruce,
Pentru noi El suferea,
Jertfa Lui mai dă azi viață,
Căci El moartea biruia.
Amin