Cu o inima curată,
Sa-l slujim pe Dumnezeu,
Cum a fost a Lui odată,
Dealul când urca din greu.

În tăcere să ne fie,
Pasul care îl pășim,
Fără murmur sau cârtire,
Cum era Isus sa fim.

Să fim treji chiar de e seară,
Nu știm când El va veni,
Să fim gata de plecare,
Ea oricând poate a fi.

Poate azi sau poate mâine,
Poate-n zori sau în apus,
Minunată vă fi clipa,
Revenirii lui Isus.

Cu privirea aplecată,
Rugăciuni să înălțăm,
Cum în Ghetsimani odată,
Se ruga, să ne rugăm.

Chiar de-nsângerată-i urma,
Ce-a lăsat-o-n urma Sa,
Să nu ne abatem pasul,
Să rămânem doar pe ea.

Haina cea de sărbătoare,
Strălucită vrea a fi,
Fără de vre-o zbârcitură,
Ce ne poate nimici.

Ne îmbracă pentru moarte,
Ce e veșnic numai chin,
Să avem doar alb veșmântul,
Zi de zi să-l curățim.

O mireasă de un Mire,
Ce-i de neam Dumnezeiesc,
Este fără de vre-o pată,
Va călca tărâm ceresc.

Strălucită o vrea cerul,
Demnă de a locui,
Unde-s străzile-aurite,
Primăvară... și doar zi.

Florile n-au vestejirea,
Soarele n-are apus,
Ea va sta la masa-ntinsă,
Cu cei sfinți și cu Isus.

Să fim noi în haina albă,
Să fim noi cei pregătiți,
Ca la cer când va revine,
Să fim de Isus răpiți.
Amin