Tot sub soare ce se face,
Este o deșertăciune,
Căci în noapte-i îmbrăcată,
Urma ce o las-o lume.

Duce ea spre nimicire,
Însoțește mii și mii,
Către neagra amăgire,
Și ea are veșnicii.

Tot în umbră ce se-ascunde,
Nu ramâne-acoperit,
Căci sub soarele iubirii,
E păcatul nimicit.

Mistuită-i pustiirea,
Căci lumina e Isus,
Nimenea sub greul crucii,
Nu e singur până sus.

Și ascunsul îl destramă,
Dreapta cea de Dumnezeu,
Căci în toate e dreptate,
E Judecător mereu.

Nimicește gânduri care,
Uneltesc al morții drum,
El a biruit și moartea,
El e foc... . nu este fum.

Tot ce fără El se face,
Spulberat va fi mereu,
Întocmirea omenirii,
Este doar la Dumnezeu.

El e Alfa, e Omega,
Totul e de El făcut,
Omul nu-și cunoaște ceasul,
Nici ce vine, nici trecut.

Nu cei grabnic ce aleargă,
Vor culege bogății,
Cel ce poartă o podoabă,
Răbdător spre veșnicii.

Căci răbdarea este-o haină,
Doar frumoasă poate fi,
Răbdători în orice luptă,
Pot mereu doar birui.

Nici-un fir de iarbă verde,
Nu răsare făr-a ști,
Cel pământul ce îl udă,
Și-i dă viață zi de zi.

Nici-o stea nu strălucește-n,
Noapte fără știrea Sa,
A dat tuturor valoare,
Când pe cruce se jertfea.

Nu-i nimic ce azi se face,
Fără Dumnezeu de sus,
Căci întreaga-nțelepciune,
Este doar a lui Isus.

Nimicește răutatea,
Celor ce-s prefăcători,
Dă dreptate celor care,
Au privirea după nori.

Mistuie mândria mării,
Dar și omul ce-i fălos,
Îl coboară-n suferință,
Căci în toate-i drept Hristos.

Inimilor ce-s zdrobite,
Le dă bucurii mereu,
Celor cu venin pe buze,
Le ia harul Dumnezeu.

Asupririle înalte,
Le transformă-n bucurii,
Și pe cei ce varsă lacrimi,
Îi numește-ai Săi copii.

El e Dumnezeul vieții,
Drept, măreț și minunat,
El e Împăratul lumii,
Ce-i de vreme neschimbat.
Amin