Nu religia e calea, ... .
Dragostea-i spre Dumnezeu,
Regula comunității,
E orbirea celui rău.

Nici baptiștii, ortodocșii,
Dar nici cei penticostali,
Nu sunt sfinții ce odată,
Ei vor locui în Rai.

Locul sfintelor coline,
Este pentru cel milos,
Care face doar dreptate,
Căci el este ca Hristos.

Este pentru cel ce este,
Gata pentru-a ajuta,
Nu e pentru omul care-i,
Însetat a dărâma.

Nu e diploma de școală,
Cheia către Paradis,
Este-o lacrima ce curge,
Nu-i poveste... este scris.

Căci acel care suspină,
Bucuria va vedea,
Cel cu inima zdrobită,
Mântuire va avea.~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~. .
Preoții cei mai de seamă,
Pe Isus l-au condamnat,
Ei și astăzi mai condamnă,
Pe nedrept pe cel mai slab.

L-au împins spre moartea cruntă,
Cum și azi împing mereu,
Căci orbiți sunt de mândrie,
Robii celui ce e rău.

Se întrec în alergare,
Cete de religioși,
Doritori de slavă mare,
Chiar se văd că sunt Hristoși

Însă fără de trăirea,
Ce-a avuto-n drumul Său,
Fără cruce fără lacrimi,
Cum urca El... Dumnezeu.

Râsete și zâmbet mare,
Se aud mereu, mereu,
Drumul către veșnicie,
Astăzi nu mai este greu.

Cu păreri de zeci de stele,
Stau în locul lui Isus,
Cei murdari de judecată,
Cu păcatul lor ascuns.

Căci e mare-nvațătura,
Pe pământ ce s-a născut,
Amăgirea... ea e cultul,
Ce de om e conceput.

Dumnezeu făcu pământul,
Doar o cale a lăsat,
Calea grelei suferințe,
Urma Lui ce-a-nsângerat.

A lasat-o pentru omul,
Ce pe El îl va urma,
Nu religia, nici cultul,
Ele-adâncul vor afla.

Locurile cele sfinte,
Sunt pentru acei ce plâng,
Ei vor fi moștenitorii,
Cerului divin și sfânt.
Amin