Lăsați-ma să-mi plâng,
Durere-apăsătoare,
Să văd doresc doar cerul
Ce este o splendoare,
Lăsați-mă să strig,
De dor și-amărăciune,
Căci dorul și-al meu strigat,
Nu-i pentru asta lume,
Lăsați-mă să cânt,
Să mă înec în jale,
Din jale înflorește,
O minunată floare
Să dăruiesc mireasmă,
Și-n lumea pieritoare,
Să vadă orbii drumul,
Către nemuritoare,
Lăsați-mă să fiu,
Un surd la vorbe goale,
Sunt seci de mângâiere,
De alinări agale,
Lăsați-mă în grabă,
Spre ape cristaline,
S-aștept ca suferința,
Odat să se termine,
Doar revărsat de harul
Ce-i plin de o putere,
Mă poate duce-n vremea,
Vre-o dată ce nu piere,
Lăsați-mă o clipă,
Să-mi trag vreau răsuflarea,
Nu vreau nimic din lume,
Spre cer mi-e alergarea.

Vreau să privesc în taină,
Cum cerul se grăbește,
Mereu în așteptare
Acasă mă primește,
Voi umbre pieritoare,
Lăsați-mă să trec,
N-am teamă de-ntuneric,
Nici de al vostru-nec,
M-așteaptă bucuria,
Ce nu se va sfârși,
Lăsați-mă-n urcare,
Nu vreau a coborâ,
Spre zi fără de noapte,
Spre soare făr-apus,
Alerg clipă de clipă,
Îl vreau pe-al meu Isus.
Amin