Curge izvoru-nțelepciunii,
Prin Duhul sfânt ce este dat,
Ca să asculte și păgânii
Ce azi sunt seci... au însetat.

Curge iubirea cea divină,
Fiorul dragostei de sus,
Îl simt acei ce știu durerea,
Ce-a îndurat numai Isus.

Revarsă cerul astăzi harul,
Sub ploaia lui e minunat,
Cine sub el se-adăposteșe,
E pe pământ cel mai bogat.

Sub răsăritul cel de soare,
Stau cei ce nu sunt orbi nicicând,
Doar ei vad bunătatea mare,
Care-o răsar-un soare sfânt.

La umbra zorilor de ziuă,
De îndurare parte au,
Străjerii care în picioare,
Privind în sus mereu ei stau.

Sub stele vii ce-s căzătoare,
Cunosc ce-i harul cel divin,
Prezent El este-n straja nopții,
În inimi care-adânc suspin.

Curge izvorul îndurări,
Adapă sufletul setos,
Ce-aleargă plin de bucurie,
Numai pe urma lui Hristos.

Văzut e și de ochiul care,
E orb la răul ce-a făcut,
E auzit și de urechea,
Ce o alege omul surd.

Treziți-vă cu toții astăzi,
Căci adormiții vor pieri,
Veniți la ape ce dau viață,
În dar voi viață ve-ți primi.

Slujiți doar Celui ce revarsă,
Supremul har Dumnezeiesc,
El poate cerul să închidă,
Și-atunci în loc toate se-opresc.

Veniți voi fii ai rătăcirii,
Sub raza soarelui cel sfânt,
Cât soarele îl mai răsare,
E îndurare pe pământ.

Stați jos la revărsat de ape,
Și adăpați-vă mereu,
Cât vă mai cheamă glasul vieții,
Căci viața este Dumnezeu.

E apa care dă odihnă,
Și celor care sunt trudiți,
Și celor ce sunt plini de sine,
Grabiți-vă acum... veniți.

Mai curge apa-nțelepciunii,
Ce strigă astăzi după voi,
Nu mai pășiți în nebunie,
Crezându-vă mereu eroi.

Dar și smerenia vă strigă,
Să vă-mbrăcați în haina ei,
Ca să ieșiți din rândul celor,
Care sunt mari, înalți și răi.

O șansă astăzi vă mai strigă,
De formă voi să nu mai fiți,
Căci cerul este casa celor,
Cu-adevarat ce-s pocăiți.
Amin