M-ai învățat trăirea prin credință,
Așa cum în scriptura-i profețit,
M-ai învățat să-mbrac neprihănirea,
De Duhul Tău să fiu călăuzit.

Mi-ai arătat doar urma care urcă,
Chiar dacă-nsângerată-i uneori,
Mi-ai spus că este singura cărare,
Îngustă... ce sfârșește după nori.

M-ai învățat cum să iubesc întruna,
A Ta iubire-odată am văzut,
Pe cruce când mureai luptând cu moartea,
Să pot avea la capăt început.

Mi-ai arătat lumina Ta cerească,
Să nu mă rătăcesc pe drumul greu,
Ce minunată-ți este-nvățătura,
Să-nvăț mai mult doresc, să-nvăț mereu.

M-ai învățat tăcerea-n suferință,
Să am doar fericire ai dorit,
M-ai învățat ce este biruința,
Să am nădejde până la sfârșit.

Mi-ai arătat ce-i farmecul iubirii,
Să pot spre veșnicie alerga,
Să nu mă tem de groaza care vine,
Nici de mânia vântului din ea.

M-ai învățat să urc sub greul crucii,
Privind spre răsplătirea cea de sus,
Privesc sub crucea ce mi-ai daruit-o,
Căci fără ea nu pot ajunge sus.

Mi-ai arătat că lacrima e treapta,
Ce urcă... chiar de-amară este ea,
Acel ce suferința o cunoaște,
Odihnă va găsi în slava Ta.
Amin