În privirea aplecată, este izbăvire,
E o taină-n umilință, taina... e-n jertfire,
Haina dragostei divine, este biruință,
E putere, e putere, numai prin credință.

În umblarea prin pustie, doar în aplecare,
Domnul e izvor de apă, El e îndurare,
Va urca treaptă cu treaptă, sub a Lui lumină,
Cel neprihănit spre Țara, veșnic ce-i divină.

De cuvânt în ascultare, este dezlegare,
Căci cuvântul este viață, moarte el nu are,
Cine-n inimă îl strânge, biruie furtuna,
N-are teamă când pe ceruri, va răsare luna.

În trăirea cea sfințită, este mântuire,
Mântuirea-i dăruită, numai din iubire,
Fiu de Dumnezeu se cheamă, cel care trăiește,
Cu Isus clipă de clipă, lui de îi slujește.

' Naintarea prin credință, este propășire,
Propășirea este calea, către nemurire,
Inima ce-mpodobită, este cu răbdare,
Ea înfrângerea nu știe, nici ce-i clătinare.

Haina a neprihănirii, este de mireasă,
O mireasmă dă ființei, de Isus aleasă,
Mirele mereu așteaptă, marea sărbătoare,
Cine haina albă-mbracă, de El parte are.

O trăire în porunca, ce a fost lăsată,
Este har, e cercetare, viață-mbelșugată,
Căci belșug este în ceruri, unde-i veșnicie,
Dragostea în el domnește, este bucurie.
Amin