Izvor de iubire, ești Doamne pe marea, ce stă înaintea acelor ce stau,
Mereu în picioare, așa cum martirii doar plini de credință-n arene stăteau.

Ești raza de soare ce inimi pătrunde, mereu luminează doar Tu ce-ai lăsat,
O urmă prin locul ce-i plin de durere, e locul în care ne-ai răscumpărat.

Ești floarea vre-o dată ce nu ofilește, Tu ești primavara acelor ce plâng,
Privind spre Golgota, umili prin credință, ce-așteaptă venirea Ta iar pe pământ.

Așteaptă o zi când din slava divină, un glas va striga ca mireasă să-și ia,
Așteaptă venirea din zorii de ziuă, pe nor când din slavă Tu vei apărea.

Tu ești bucuria acelor ce-adesea, cuprinși de-ntristare ei sunt pe pământ,
De Tine sunt Doamne-ntăriți cu putere, atunci când se-aude din cer glasul blând.

Ești viața ce-aduce în inimi speranță, lumină în noapte ești Tu Dumnezeu,
Nu-i nimeni ca Tine, n-a fost niciodată, la umbra iubirii sădit sunt și eu.

Mi-ai dat să gust harul și-acea bunătate, ce orice povară mi-a luat ca să-ți cânt,
Mi-ai dat bucuria să fim împreună, să nu fiu eu singur aici pe pământ.

Îmi ești alinare când lupta e mare, balsam de iubire pe rane îmi pui,
Tu-mi ei frământarea, ridici apăsarea, m-asculti să nu spun ce mă doare... oricui.

Izvor de iubire îmi ești în pustie, la Tine găsesc ce mereu am dorit,
Cu Tine ușor mi-e pe drumul pe care, de cei fără milă sunt Doamne lovit.

Privesc spre Golgota și văd doar salvarea, ce mie mi-ai dat ca să fiu fiul Tău,
Mi-e inim-aprinsă, mă arde-n iubirea, ce-o simt pentru Tine iubit Dumnezeu.
Amin