Pe un drum bătut de piatră,
Cu hățișuri, noduros,
Urcă omul mic și duce
Salba vieții lui Hristos!

Omul Mare, tot cu surle
Se coboară spre pământ…
Unde daruri, fel de fel,
Îi mai fac înc-un veșmânt…

La rascucea unor drumuri
Harazite de Hristos,
Se întâlnesc din “întâmplare”,
Oamenii …să-și ia folos…

Unul tace și ascultă,
N-are ochi și n-are gură,
Doar cu inima privește
Viața la o cotitură!

Cel fălos, cu ochi de carne,
În porfiră îmbrăcat
Se sfădește și aclamă
Că e fără de păcat…
---------------------------------
Un șuvoi de lacrimi arse
Dau năvală chiar din piept
E firesc ca-n lumea asta
Să te crezi cinstit și drept?

Cu un deget al rușinii
Să-l arăți pe al tău frate,
Când în marea neputință
Chinuit, el se tot zbate?

E firesc să duci ofrandă
Zilei în risipa ei, …
Când din Inima- Potir
Viață sfântă poți să iei?
Pe un drum bătut de vremuri
Biciuit de vânt și ploi
Trec așa la “întâmplare”…
Oameni buni și oameni răi…

21.04. 2024
Camelia Cristea