1.
O, Isuse, o, Isuse,
Sunt îndurerat,
C-am greșit în multe feluri
Și Te-am întristat.

R: Întristarea cea mai mare
Care inima mă doare,
E că n-am avut răbdare
Ca să birui tot.

2.
De-ar fi fost greul prea mare
Care l-am trecut
De nu aș fi avut putere
Domnul ar fi știut.

R: Nici un greu, nici o ispită
Nu va fi îngăduită
Să nu fie cântărită
Potrivit cu noi.

3.
Însă aceea ce mă doare
Spre căința mea,
Că în lucruri prea ușoare
N-am putut veghea.

R: N-am avut de-ajuns credință
Ca în orișice privință
Să rezist în suferință
Și Te-am întristat.

4.
Nu răspunde nimeni altul
De greșeala mea
Și să-mi apăr slăbiciunea
Eu voi înceta.

R: Dar pentru a mea pricină
Recunosc că sunt de vină
Ca smochinul din grădină
Cel neroditor.

5.
Și de mi-a lipsit răbdarea
Și nu am fost treaz
Nu mi-am înțeles chemarea
Și nu am vegheat.

R: Nu că n-am avut putere
N-am avut de-ajuns veghere
După cum Cuvântul cere
Să fiu vegheator.

6.
De n-am fost activ în luptă
Să înving mereu
Nu mi-a fost de vină nimeni,
Vinovat sunt eu.

R: Că Domnul într-una cere
Pocăință și veghere
Asta-i cea mai mare-avere
Pentr-un credincios.

7.
Dar în frica cea de Domnul
Este dragii mei
Și credința și puterea
Este tot ce vrei.

R: De-ți lipsește această frică
N-ai să poți să faci nimica
Împietrirea ta te strică
Te duce la rău.

8.
Pentru a mele fapte rele
Stau și mă căiesc
O, ajută-mă, Isuse,
Să mă pocăiesc.

R: Până nu se strică vasul
Până nu-mi sosește ceasul
Până nu-mi coboară pasul
Jos într-un mormânt.