1. Când al ispitei ceas te copleşeşte
și cerul pare că te-a părăsit,
/: să nu disperi, ci-aşa cum eşti, trăieşte
puterea harului ce l-ai primit. :/

2. Căci încercarea ţine o clipită
în al veciei necuprins hotar,
/: urmată fiind de slava mult dorită
în care vei intra-n curând prin har. :/

3. Când valuri de necaz te împresoară
și în nesiguranţă ești adus,
/: să nu te temi, căci Cel ce le măsoară
le-a potrivit să nu poţi fi răpus. :/

4. Când lei ce te-nfioară-ţi stau în cale
voind să-ţi curme-al tău ceresc avânt,
/: să nu te-opreşti, c-a lor puteri din vale
pe al credinţei drum, legate sunt. :/

5. Când îndoieli îţi vlăguiesc puterea
și orizontul ţi s-a-ntunecat,
/: să nu cârteşti, căci Cel ce dă-ncercarea
E Domnul, care te-a răscumpărat. :/

6. Când ocărât de gloată te cutremuri
și Adevărul pare-a-ţi fi duşman,
/: să nu cedezi nimic, căci peste vremuri
ocara-i slavă, sus în Canaan. :/

7. Căci toate-acestea trebuie să vie
în calea celui ce-i al lui Isus,
/: ca după ce-i desăvârşit să fie
părtaş la tron cu Domnu-n ceruri sus! :/

I: Cântările Biruinței, cântarea 19