Pocăință pentru eliberare

Din mijlocul văpăii arzătoare
Și-a suferinței mari, usturătoare,
Te chem cu sufletul zdrobit,
De-atâta vreme chinuit

Să-mi dai, Isus, eliberare
Din cumplita închisoare,
Căci prea multa neiertare
M-a adus la disperare.

Mă simt rănit, căzut și înfrânt
Și cu duhul la pământ.
Dar știu că Tu privești la mine
Și chiar acum mă chemi la Tine

Să-Ți spun din suflet ce mă doare,
Ce mă rănește cel mai tare.
Să plâng cu-amar păcatul meu,
Care m-apasă așa de greu.

Mă recunosc 'naintea Ta
Că mi-e legată inima
Cu lanțuri mari de neiertare
Și foarte multă întristare.

O, de-ar putea inima mea
Să scape de povara grea!
Ce mult doresc eliberare
Din cumplita închisoare!

Vino, Doamne, de mă scapă
Din a morții mele groapă,
Căci sufletul mi-e răvășit
Și de durere copleșit.

Iar viața îmi pare fără sens... ,
Deasupra mea plutește dens
Un nor negru întunecat
În sufletul împovărat,

Căci mă simt abandonat
Și de păcate apăsat.
Te rog, îndură-Te de mine
Și primește-mă la Tine! ! !

Căci nu mai am unde mă duce,
Decât să vin plângând la cruce,
Ca prin mila Ta cea mare
Să primesc eliberare.

Te rog, privește azi la mine
Și mă scoate din ruine.
Mi-ajunge cât am hoinărit
Și de fața Ta am fugit!

Dar azi mă întorc cu pocăință
Și mă plec cu umilință
Înaintea feței Tale
Să capăt milă și îndurare.

O, cât mi-e dor de-a Ta prezență
Ca să Te simt în permanență!
Mi-e dor de Tine, scump Isus,
Mi-e dor de tot ce Tu mi-ai spus!

Mi-e dor de vremi de cercetare
Atunci când vin la închinare;
Mi-e dor să plâng la rugăciune,
S-aud ce Duhul Sfânt îmi spune;

Mi-e dor de dulcea părtășie,
Când mă umpleai de bucurie.
Mi-e dor să simt în pieptul meu
Cum ard, Isus, de dorul Tău!

(13 mai 2025)