Psalmul 116

Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu
Și cererile ce Lui i le-am trimis,
El și-a plecat spre min’ urechea Lui de Dumnezeu
Și m-a ascultat așa cum mi-a promis.


Mă-nfășuraseră legăturile morții din abis,
Iar mormântu-mi zâmbea de sub țărână...
Dar am chemat Numele Lui și-am zis:
“Mântuiește-mi sufletul și ia-mă Tu de mână.”


Căci Domnul este milostiv și drept
Și Dumnezeul nostru este plin de îndurare,
El păzește pe cel cu bunătatea-n piept
În care bate-o inimă mulțumitoare.


Aveam dreptate când ziceam,
Că-s nenorocit și vai de mine…
Iar în neliniștea mea-mi spuneam:
“Orice om e-nșelător și plin de sine.”


Și-atunci, cum voi răsplăti tot binele făcut?
Voi înălța paharul, chemând Numele Lui
Și-L voi lăuda mereu cu gura mea de lut,
Împlinindu-mi juruințele făcute Domnului.


~Amin~