Să nu mă lași Isus!

Să nu mă lași din mâna Ta
S-ajung pe mâini haine
Ce se întind din noaptea rea
Cu lăcomie către mine

Să nu lași firișorul meu
Subțire, de credintă
Să fie rupt să nu mai pot
Să stau în pocăință

Tu-mi ești Nădejde și Liman
Și dulce mângâiere
Și strigă Isus nu mă lăsa
În veșnica cădere

Mi-ai fost, o Doamne nu demult
O Stâncă tare de granit
Băut-am Apa vieți, ce,
Din Tine Doamne a țâșnit

Dar iată că mi s-a uscat
Din buze rugăciunea
Și seceta mi-aduce acum
Doar praful si-uscăciunea...

Nu mă lăsa, că am găsit
În cartea Ta cea sfântă
Că trestia zdrobita-n drum
Nu va rămâne frantâ

Și nici fitilul fumegând
De Tine n-a fost părăsit
Căci Doamne numai Tu-l aprinzi
Să fie iarăși folosit

Tu Domnul meu îmi ești în veci
A inimi scumpă odihnă
Te rog să vi din nou să pui
În viața mea lumină

Eu fara Tine nu mai vreau
Aici Isuse, sau nicicum
Că sa trăiesc ca un bolnav
Sărac și orb pe-al vieții drum

Te strig, te strig și- n ușa Ta
Cu mâna întinsă stau mereu
Intoarce-te sa vezi Isus
Iubirea mea și dorul greu

Mi-e dor de Tine și de slava
Ce ochii m-i va lumina
Și de căldura ce din slav-Ți
Cu toții ne vom sătura. Amin!