Roadele neprihănirii!

                                             Romani 5:1-5

            „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

          Lui îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

            Ba mai mult ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.

            Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”

           A fi creștin nu înseamnă să te naști în mijlocul unui neam „creștin” și nici nu devii peste noapte sfânt. Ca să devii creștin adevărat, trebuie să te naști din nou (din apă și din Duh), primindu-L pe Isus ca Domn și Mântuitor al inimii tale. Apoi trebuie să te sfințești în fiecare zi mergând din putere în putere pe calea credinței, astfel ca toți să vadă în tine faptul că ești tot mai asemănător cu Isus.

          Începând cu capitolul cinci al Epistolei către Romani, apostolul Pavel schimbă subiectul şi vorbește despre binecuvântările de care au parte toţi aceia care primesc har după har, prin credinţa în Dumnezeu, urmată de fapte împreună cu moştenirea promisă de Domnul Isus, în viața veșnică.

            Precizarea făcută de apostol în scrisoarea aceasta, este de o importanță majoră în înțelegerea neprihănirii dăruită prin credința în Domnul Isus. De asemenea întregul capitol face legătura dintre învățătura dată de Duhul prin apostol, despre mântuirea primită prin har, cu învățătura despre sfinţire, care începe în capitolul șase şi continuă până la sfârşitul capitolului opt din aceeași Epistolă.

            Cercetând Epistola până aici, am văzut faptul că toţi cei care cred în făgăduințele lui Dumnezeu, așa cum avem exemplul lui Avraam în capitolul patru, Îl ascultă și Îi urmează chemarea, vor fi socotiți neprihăniți prin credință.

            Dar acum, apostolul Pavel ne învață faptul că nu se poate ca cineva să fie mântuit prin credința în Isus, Domnul (aceasta este credința adevărată) şi să nu „intre” în procesul de sfinţire.

            A fi socotit neprihănit prin har, prin credinţă înseamnă de asemenea, a fi sfinţit prin har și prin aceeaşi credinţă; sfințirea și neprihănirea sunt strâns legate între ele fără a putea fi separate.

            Noi avem pace cu Dumnezeu prin lucrarea de mântuire a Domnului Isus Cristos, dar în același timp, așa cum ne lasă scris apostolul, am intrat prin credinţă într-o stare de har care ne dă putere să înaintăm pe Cale.

          Prin urmare, neprihănirea ne este oferită prin credinţa care are la bază harul lui Dumnezeu și este important de știut faptul că, acest har divin ne este dăruit spre folosul și spre sfințirea noastră. „Prin har ați fost mântuiți prin credință…”

    Prin însuși faptul că am primit harul (mila, îndurarea, dragostea, iertarea…), lui Dumnezeu, avem intrare liberă înaintea Scaunului Său de domnie ceresc, la orice ceas din zi sau din noapte. Ușa harului este deschisă pentru cei ce iubesc neprihănirea și se sfințesc zi de zi.

          În capitolul cinci din scrisoarea către Romani, Pavel a explicat foarte clar de ce creștinii (Creștin înseamnă a fi purtător de Cristos), puteau să se bucure și să aibă o nădejde care nu înșală.

            Versetele 1-2 „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

          Lui îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”

            Nădejdea în Dumnezeu și în lucrurile de acum, dar și acelor viitoare făgăduite, „nu ne lasă niciodată în dezamăgire”, deoarece nădejdea aceasta are la bază iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu, arătată prin jertfa Fiului Său, Isus.

            Versetele 5-6: „Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Căci pe când eram noi fără putere, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru (noi), cei nelegiuiți.”

          Spre deosebire de omul creat la început, Adam, care a (întors spatele) Creatorului său, Domnul Isus, Cel născut nu creat, S-a făcut ascultător de Dumnezeu Tatăl, până la moarte și încă moarte de cruce. Versetul 19: „Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți.”

            Neascultarea lui Adam a adus păcatul și moartea asupra tuturor urmașilor săi.

            Versetul 12: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…”

            Iar în capitolul 3:10 tot apostolul ne spune că: „după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.”

            Însă ascultarea de care a dat dovadă Isus ca Fiu al omului și moartea Sa pe cruce, le-a oferit tuturor oamenilor ascultători și împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu, perspectiva veșniciei.

        Versetul 21: „…după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Cristos, Domnul nostru.”

            Faptul de a fi socotit neprihănit prin credință, ascultare de Dumnezeu și împlinirea Cuvântului Său, aduce omului o bogăție de har împreună cu binecuvântările cerului și ale pământului, în care găsim: pace cu Dumnezeu, nădejdea care nu ne înșală niciodată, siguranță și protecție în mersul pe cale, împreună cu necazuri. Domnul Isus ne-a spus că nu vom fi scutiți de necazuri în timpul călătoriei noastre pe pământ.

          Dar toate acestea, împreună cu multe daruri pe care le primim din mâna lui Dumnezeu și cu tot ce întâlnim în mersul nostru prin lume, conform capitolului 8:28, sunt îngăduite spre binele nostru, pentru că toate acestea ne apropie mai mult de Domnul Dumnezeu.

      Dragostea lui Dumnezeu ca Tată ne dă mângâiere prin Duhul Sfânt, ne izbăvește din necazuri, ne împacă cu Dumnezeu, ne asigură mântuirea prin viața si prezența Domnului Isus în noi.

         Versetul 1: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.”

         Apostolul Pavel le-a scris aceste cuvinte creștinilor din Roma ca să nu-și piardă niciodată nădejdea și credința în Dumnezeu, și să rămână în ascultare de Duhul Domnului care-i călăuzește spre cele veșnice pe toți cei ce vor rămâne statornici în credință.