„Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”. (Luca 9:56)
Astăzi, sub inspirația celui rău, necredința prosperă în multe locuri ale lumii. Numărul celor care neagă existența lui Dumnezeu, a sufletului și a veșniciei, este tot mai mare. Europa, altădată ”motorul” credinței, astăzi se leapădă de ea. Cu toate acestea, adevărul se încăpățâneză să rămână în picioare. Redau în rândurile următoare câteva rezultate științifice cu privire la suflet, a cărui existență este negată de omul ”emancipat” al zilelor noastre.
Iată un fragment dintr-un articol publicat în cotidianul Adevărul din 26 aprilie 2015: „În anul 1907, doctorul american Duncan McDougal din Haverhill, Massachusetts, a cântărit trupurile a şase pacienţi bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morţii are vreun impact asupra greutăţii corporale. În urma acestui experiment, echipa de cercetători condusă de McDougal a stabilit că în momentul morţii fiecăruia din cei 6 subiecţi umani, greutatea corporală a acestora a scăzut, invariabil, cu 21 de grame. Doctorul a repetat experimentul pe 15 câini, la care nu a înregistrat nici o schimbare de greutate în momentul morții”.
Mai recent, ziarul Los Angeles Times din 4 ianuarie 1973 publică știrea dată de agenția France Press că Doctor Nils-Olof Jaconson, un medic suedez, a ajuns la aceleași concluzii. Ca medic, el a văzut murind sute de bolnavi, și problema sufletului l-a frământat: există sau nu există? După mai multă cugetare, a conceput un fel de cântar extrem de sensibil pe care era așezat patul bolnavului care se apropia de clipa morții. S-a luat greutatea lui, iar în clipa plecării sufletului, acul balanței arăta un minus de 21 de grame. Experiența a fost repetată cu mai mulți, și în toate cazurile balanța arăta că sufletul care a plecat avea 21 de grame. Doctorul Jacobson a publicat rezultatul experiențelor sale într-o carte intitulată: „Viața după moarte”.
Sufletul există, Biblia o afirmă, știința o confirmă! ... Dar; Ce este sufletul? Cum apare, ce produce și ce se întâmplă în momentul morții?
Enciclopedia universală britanică definește sufletul ca fiind: „Substanță imaterială spirituală, esență a unei persoane, unită cu corpul în timplul vieții și separată la moarte de acesta”.
Sufletul omului este acea entitate care face ca omul să fie om, diferit și mai presus de animale.
CU REZERVA CĂ NU NE-A FOST DESCOPERIT TOTUL ÎN CE PRIVEȘTE EVOLUȚIA SUFLETULUI, PUTEM SPUNE CĂ:
1)-Sufletul este așezat în om de Dumnezeu. Geneza 2:7 „Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu”.
2)- Sufletul își are ca locuință sângele și sistemul sangvin. Leviticul 17:11 „Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire”.
3)-Sufletul îl înzestrează pe om cu viață și conștiință. Ioan 6:63a „Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; ... ”
4)-Sufletele noastre sunt păcătoase. Romani 3:9a-10 „Fiindca am dovedit ca toti, fie iudei, fie greci, sunt sub pacat, dupa cum este scris: "Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.”
5)-Sufletele oamenilor pot fi salvate prin Fiul lui Dumnezeu și doar prin El. Luca 9:56 „Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”.
6)-Sufletul se întoarce la Dumnezeu în momentul în care trupul nu mai funcționează. Eclasiastul 12:7 „pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat”.
7)-În veșnicie sufletul va fi evaluat și răsplătit sau condamnat. 2Corinteni 5:10 „Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup”.
Ca să închei în nota eseului, poate este sugestiv următorul experiment: Doctor Jeremia Stovel, cercetător atomis și mare ateu, a condus o echipă de savanți care cu ajutorul unor aparate de măsurat curenții cranieni ai omului în clipa morții, s-au convins că omul are suflet. În clipa morții unui credincios, acul aparatului a depășit 500 gradații pozitive, iar la moartea unui necredincios, același aparat arăta 500 de gradații negativ. Prin urmare, îndreptățită retorica întrebare a Cardinalului Mazarin: „Oh, bietul meu suflet! Ce voi ajunge eu?”
Remarcabile cuvintele Domnului Isus în privința sufletului: „Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”. (Luca 9:56)