Experiență Personală! 5.05. 2025

        În viața mea, am observat că Dumnezeu îmi vorbește atunci când nu mă aștept. Nu lucrează așa mereu.

        În Biblie scrie că dacă avem ce să mâncăm și dacă avem cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fii de ajuns:

        „Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. - 1 Timotei‬ ‭6‬: ‭8‬.” 

        Nu ne trebuie mult, dar noi oamenii privim lucrurile din alt din alt unghi și în alt mod, cu acești ochi umani și spunem deseori că nu ne ajunge, când ceea ce primim de la Dumnezeu, este exact cât trebuie și atât cat trebuie. Dacă am privi din perspectivă spirituală, cu ochii spirituali, ar fii mult mai diferit.

       M-am trezit într-o dimineață, nu dormisem bine în noaptea aceea, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a trezit și am putut vedea lumina zilei. După ce m-am spălat pe față, rutina cea de dimineață, m-am așezat la masă. Mama era acolo și mi-a spus:

      “- Vezi că nu mai e multă pâine! O să frământ astăzi altele. Mănâncă și tu colțul acela care mai este.”

      Uitându-mă la colțul acela de pâine “ cu ochii umani”, am spus ori în gândul meu, ori cu voce tare, nu mai știu:

     “- E puțină pâine, nu-mi ajunge mama!”

      Nu am primit înapoi niciun răspuns și nici nu am repetat ce am exclamat. Nu știam că Dumnezeu vrea să mă învețe o lecție, nu ca să mă pedepsească, ci ca să mă cioplească, să mă șlefuiască.

      După ce am terminat de mâncat, mi-am dus cana în chiuvetă, alimentele în frigider și spre uimirea mea, un dumicat de pâine a mai rămas pe masă. Am rămas uimit. Nu-mi venea să cred. Mă tot uitam la acel dumicat și îmi veneau în minte cuvintele de mai devreme, cum că nu îmi va ajunge pâinea. Toată ziua aceea am rămas pe gânduri.

       Un lucru mic din care a rezultat o lecție mare. Dumnezeu privește cu alți ochi lucrurile și evenimentele. Noi privim dintr-un unghi și El din ansamblu. Noi știm două trei lucruri despre ceva sau despre cineva și El le știe pe toate. Nu avem gândirea lui Dumnezeu, însă Îi putem cere sfatul. Noi nu vedem drumul înainte, dar Îi putem cere lui Dumnezeu să ne ghideze. Dacă am privi lucrurile din perspectivă spirituală, cum ar fii?

      Dumnezeu m-a învățat să nu mă mai grăbesc în a trage concluzii. Dacă eram în fața unui om și mă grăbeam să trag concluzii fără să gândesc, nu era bine. Dumnezeu a vrut să-mi arate că El rânduiește toate lucrurile și nimic nu-i scapă de sub control. Atât cât îmi dă El, îmi va ajunge indiferent de ce văd ochii mei și indiferent de ce cred. El îmi va da îndeajuns.

     Haideți ca în orice situație, să cerem călăuzire din partea lui Dumnezeu.

„„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.”

‭‭Isaia‬ ‭55‬: ‭8‬-‭9‬