Cum aș putea să nu mă-nchin?
Cu dor și mulțumire
Când am deasupra cer senin
Și flori, și harul Tău divin
Și dulcea mântuire

Cum aș putea să nu Te-ador?
Cu-ntreaga mea ființă
În umilință să cobor
Căci n-ai rămas nicicând dator
În marea-mi neputință

Cum aș putea să nu îți cânt?
Să nu-Ți slăvesc puterea
Căci sunt doar apă și pământ
În care-ai pus Cuvântul sfânt
Ce mi-a schimbat trăirea

Cum aș putea să fiu tăcut?
Să n‐am recunoștință
Când la pământ eram căzut
Cu milă, rana mi-ai cusut
Deși n-aveam credință…

Cum aș putea acum să plec?
Când preț, mi-e nemurirea
Ce blând, eșec după eșec
M-a vindecat și azi petrec
La masă cu Iubirea…