Rugăciunea de pocăință

O, Isuse, ce mult eu am greșit!
Prin fuga mea de Tine, ce-adânc eu Te-am rănit! ...
Dar astăzi, Doamne, vin mai mult mă smeresc
Și-n fața Ta, Isuse, plângând mă pocăiesc.

Sunt vinovată în fața Ta
Căci Ți-am trădat încrederea.
Mă doare nepăsarea mea;
Că Te-am exclus din viața mea.

Mă doare fiindcă Te-am rănit
Că dragostea mea s-a răcit.
Mă doare a mea neascultare,
Când m-ai chemat să-mi dai iertare.

Mă doare că Te-am întristat
Când la Tine m-ai chemat
Să stau cu Tine în părtășie
Ca să beau din apa vie.

Mă doare că Te-am ignorat
Și treptat m-am depărtat
De rugăciune și Cuvânt
Și tot mai mult de Duhul Sfânt.

Te rog mă iartă, Domnul meu
Și strânge-mă la pieptul Tău.
Primește-mă așa cum sânt:
Cu mari dureri, cu suflet frânt,

Căci vreau să mă întorc la Tine
Chiar dacă, Doamne, mi-e rușine
De-al meu păcat ce-apasă greu,
Dar mă încred în harul Tău.

Căci inima care-i zdrobită
De mâna Ta e ocrotită.
De-aceea azi, Te rog, Părinte,
Primește ruga mea fierbinte.

Ascultă-mi ruga de căință
Și plânsul meu de pocăință,
Căci vreau din nou prezența Ta
Să-mi inunde inima!

Și prin Duhul Sfânt să-Ți cânt
Cât ești de bun, milos și blând.
Căci lumii întregi doresc să-i spun
Cât ești Tu, Doamne, de bun!

(4 mai 2025)