De ce te îndoiești creștine când valuri vin fără-ncetare?
Nu ți-am fost Stâncă și- Adăpost și nu ți-am dat prin har salvare?
Ți-am dăruit șirag de ani să îi aduni în pomul vieții
Și-am fost cu tine în apus și - am fost și-n zorii dimineții
Dar tot te îndoiești de Mine și deseori cârtești pe cale
Și uiți să te îndrepți spre ceruri prin laude și osanale...
Privești la cei ce au mai mult și-atunci devii nemulțumit
Deși ți-am spus că sunt cu tine... deși ți-am spus că ești iubit...
De ce te îndoiești creștine? Eu mi-am dat Fiu-n locul tău
Să moară pentru-al tău păcat, El, Fiu iubit de Dumnezeu
Și te-am iertat și te-am salvat,
veșmântul ți-am albit creștine
Și-am îngrijit în viața ta să nu duci lipsă de vre-un bine
Acum privesc din slăvi la tine și te aștept... e timp de har
Când poți veni în rugăciune s-aduci ofrande pe altar
Te-aștept dar să iei seama bine că harul este pe sfârșit
Și nu e timp de îndoială oricât ai fi de necăjit!

Vulcan-29-04-2025
Mary