Către Iedutun

Niște pași grăbiți pe holuri de palat,
În dreptul unei uși impunătoare s-au oprit...
Și-un glas de bucurie striga pe împărat
Să-i deschidă, că are ceva de-mpărtășit:

"Împărate, de câteva zile totu-i pregătit
Iar leviții așteaptă toți cu sufletul la gură
Și muzica și-aranjamentu-n care-am investit,
Un psalm pe care-aș vrea să-l pun pe partitură!

Ah Iedutune, Iedutun...
Tu nu știi de ce de-o vreme tac,
Și nu mai am puteri ca să compun,
Versuri care Domnului Îi plac.

Când te uiți la mine, poate nu-ți dai seama
Dar eu mă usc pe propriile-mi picioare,
Doar când mă gândesc, mă înfășoară teama
De ce-o să zic-atâtea degete acuzatoare.

Știu c-ai plecat de-atâtea ori dezamăgit...
Iar de motivele reale niciodată nu ți-am zis
De aceea aleg astăzi să-ți transmit,
Câteva gânduri ce le-am pus în scris.

Căci vreau să ies din acest cerc vicios
Și nu aștept să mă-nțeleagă vreunu’...
Totuși pentru lămuriri îți las ceva mai jos,
În psalmul meu cu numărul cin’ și unu."

~Amin~