În mâna Ta Sfântă, Isuse, e speranță
Când universul întreg din temelii se frânge
Iar tot ce mă înconjoară e doar nesiguranță,
Spre margini de prăpastie păcatul rău mă împinge.

În mâna Ta Sfântă, Isuse, e salvarea
Când mintea-i tulburată și lupte grele duce
Iar barca ce-n derivă nu-mi licărește zarea
Și neputința cruntă împrejurul-mi vrea să urce.

În mâna Ta Sfântă, Isuse, e siguranța
Când sufletu-mi aderă, naiv fiind orbirea,
Un zid tot mai înalt mi-ntunecă speranța,
Dorind din răsputeri să-mi vadă prăbușirea.

În mâna Ta Sfântă, Isuse, este viața
Cu trupul-mi limitat luptând din răsputeri,
Păzindu-l, îngrijindu-l și acoperindu-i fața,
E doar o împletitură din chinuri și dureri.

În mâna Ta Sfântă, Isuse, nu e lipsă
De-ar trebui chiar haina cu alții să-mi împart
Și pâinea de pe masă la toți să-mi fie împinsă,
Ba un pahar cu apă, un zâmbet, un talant.

Le aduni cu mâna-Ți Sfântă, Isuse, da, pe toate
Făcându-mi o cunună de aur, nestemate,
Când voi sosi acasă, în marele-Ți palat,
Mă întâmpini chiar Tu Însuți, mărețul Împărat,
Și îmi vei da cununa pentru care am luptat.