1. O întrebare de veacuri a curs
Peste munții durerilor, sus,
Peste hăul de răni care ard,
Peste gânduri, cu lacrimi de nard!
Întrebarea de veacuri... cumplit
Arde foc în priviri și cuțit,
Și înfioară-n adâncul simțirii:
“ Tată, unde e Mielul jertfirii?”

R: /:Tată, o, Tată...
Să fac voia Ta, am venit!
Tată, Sfinte Tată...
Pentru ce? Pentru ce, M-ai părăsit? :/

2. “Fiul Meu, Te-am jertfit pe altar,
Te-am ascuns, sub al dragostei jar;
Și-n durerea cu-al ei curcubeu,
Sus, pe cruce, în Tine am fost Eu!
Agonia, Ți-a închis porți de glas,
Însă dorul spre stele a tras;
A strigat pentru toți, peste veac:
“Tată, iartă-i... că nu știu ce fac!”

R: /:Tată, iartă-i Tată!
Vin să fac, voia Ta... smerit!
Tată, Sfinte Tată!
Voia Ta, voia Ta... am împlinit! :/