Ce binecuvântare este să privești seninul,
și să miroși parfumul florilor de mai,
Și chiar de lăcrimezi, să simți alintul
Tatălui Ceresc, venit din rai.

Ce minunat e să respiri ușor,
și-a inimii bătaie să-ți asculți,
Și-apoi tăcut se te înalți în zbor
din văile adânci spre pisc de munți.

Să porți în pieptul tău Lumina,
Ah, ce dar!
Să știi că ți-e iertată vina
și că ești îmbrăcat pe veci în Har!