A fost odată-aici o taină,
a fost odată-aici un loc,
un far, o flacără, o vatră
ce-a ars o ţară, ca un foc.

A fost odată-aici fiorul
înalt şi unic pe pământ...
Au fost, dar azi acestea toate
sunt doar o urmă şi-un mormânt.

O, pentru cele-nmormântate
fără-nviere pentru toţi,
ce mai aduci când nici nădejde,
nici rugăciune nu mai poţi?