O, n-auzi cum îți geme-n suflet
mustrarea drumului greșit,
așa cum geme greu pământul
sub mortul cel nemântuit?

O, n-auzi ce te-nvață valul,
ʼnălțarea și căderea lui,
cum n-a cruțat nenorocirea
nicicând trufia nimănui?

O, n-auzi ce-ți șoptește frunza
când o privești cum cade iar,
cum e de-aproape de cel mândru
al prăbușirii ceas amar?

O, n-auzi cum îți plânge clipa
care-o trimiți fără folos?
Ce-ai să răspunzi cândva-ntrebării
ajuns în fața lui Hristos?

O, n-auzi tu chemând belșugul
atâtor bunătăți mereu?
Cum ai să mori când taci la toate
chemările lui Dumnezeu?