Tu ești Acel ce-n gerul aspru
dezgheți a inimii-mi simțiri
și faci să-mi curgă-a rugăciunii
liniștitoare șiroiri.

Tu ești Acela care-n jarul
cuptorului aprins cobori
și-i răcorești pân-la răbdare
chinuitoarele-i vâltori.

Tu ești Acel ce-n susur dulce
treci peste gândul meu ades
și-n tot ce-aș vrea să-ntreb mi-aduce
Dumnezeiescul înțeles.

Tu ești Acel a cărui treceri
ca un ceresc parfum rămân
și-al cărui cântec de iubire
îmi arde duhul când l-îngân...

Tu ești Acel ce-ntotdeauna
doar blând și dulce mi-ai șoptit,
ca vuietul și ca furtuna
nicicând la mine n-ai venit.

Tu ești Acela, Scump Isuse,
o, cum Te recunosc și-acum
când treci și-mi lași atât de dulce
Dumnezeiescul Tău parfum.