M-AI CHEMAT DIN NEANT


M-ai chemat din neantul sufletului gol,
Din trăirea păcătoasă, fără de viață.
Deșertăciunea deținea al vieții monopol,
Întunericul mă prinse în zidul de gheață.

Ai topit zidul de gheață cu focul iubirii,
Ai străpuns vidul, ca să intre viaţă-n mine,
Să văd frumusețile-n harul nemărginirii,
Să-mi pun toată nădejdea, numai în Tine.

Mi-ai dat din raza de iubire, eternitatea,
Ș-un nume sfânt de copil de Dumnezeu.
În Scriptură mi-ai arătat unde e dreptatea,
Și drumul spre ea, să nu-mi pară prea greu.

Mă plec pe genunchi, ca să-ți mulțumesc,
Să Te simt mai aproape și să-mi vorbești,
Să-nalţ rugăciunea, ca unui Părinte ceresc,
Cu-ndrăzneală, pentru că Tu, Tată, mă iubești.
Amin!