Oricât eram de singur pe drumul străbătut
când Te-am avut cu mine, în ceruri m-am crezut.

Prezența Ta Isus Iubit
m-a luminat și fericit
prin toate câte le-am trăit.

Prezența Ta umplându-mi întreg lăuntrul meu
n-am mai știut de nimeni decât de Dumnezeu.

N-am mai văzut primejdii, n-am mai simțit că-s spini
străinii mi-erau prieteni și lacrimile crini.

Când străbăteam pustiuri de chinuri sufletești
mi-ai dat pe drumul crucii trăiri dumnezeiești.

Azi lunga crucii cale suită ascultând
îmi pare toată numai un dulce cântec blând.

O, Preaiubit Isuse, când dragostea-Ți mi-o dai
aici și-n Cer, oriunde îmi pare-același rai.