Iată minunatul templu
cel de Solomon zidit,
pentru slujba și cinstirea
Dumnezeului Slăvit.
El era minunea lumii,
n-a mai fost nicicând ca el,
Domnul să Se nalțe-acolo
într-un sfânt și unic fel.

Câtă dragoste și muncă
pentru-acest lăcaș sublim,
ca să fie o podoabă
veșnică-n Ierusalim.
Și de-ar fi rămas acolo
dragostea de la-nceput,
Mâna Domnului prin veacuri
neatins l-ar fi trecut.

Dragostea curată pentru Domnul Sfânt
face minunate lucruri pe pământ.
Dar când ea își pierde chipul luminos,
Își retrage Mâna de la ea - Hristos.