Înălțarea la cer a Mântuitorului implică următoarele realități:

1. Coborârea lui Hristos (a părăsit gloria cerească pentru a realiza opera perfectă a mântuirii)
2. Credincioșia lui Hristos (a prezentat cu fidelitate mesajul ceresc al lui Dumnezeu Tatăl Ioan 7:16)
3. Cununa lui Hristos (cununa de spini a Mântuitorului asigură cununa de slavă a credinciosului) 2 Tim. 4.8 Apoc. 2.10, Apoc. 3.11
4. Credibilitatea lui Hristos (a spus ce se va întâmpla cu privire la Sine IOan 16.5-7,16, 25-26)

De altfel Noul Testament prezintă trei ipostaze ale înălțării lui Hristos:

1. Înălțarea Mântuitorului pe cruce Ioan 3.14
2. Înălțarea Mântuitorului la cer
3. Înălțarea Mântuitorului ca Domn în inimile celor care cred în El Ioan 8.28

Înălțarea la cer a Mântuitorului vorbește despre o finalitate și despre un început nou. În istoria biblică identificăm trei dispensații:

a. dispensația Tatălui (Dumnezeu deasupra omului)

b. dispensația Fiului (Dumnezeu printre oameni)

c. dispensația Duhului Sfânt (Dumnezeu în inima oamenilor)

Înălțarea la cer a Mântuitorului anunță încheierea dispensației Fiului și începutul dispensației Duhului Sfânt.

Hristos S-a înălțat!