Prea multe pui la inima ta,
Dacă-Și vorbi, n-ai asculta;
Dar te-am lăsat să faci ce vrei,
Aveai atât de multe idei.

Când ai greșit, Te-am ridicat
Și din necazuri Te-am salvat;
Te-am luat în brațe când ai căzut,
Când ai fost gol, Eu Te-am umplut.

În neascultare nu auzeai,
De ce-i pe pământ mereu te legai;
Te atașai de plăceri, de lume,
Dar Te strigam cu blândețe pe nume.

Mintea îți era întunecată,
Și voia ta îți era luată;
Nu mai aveai o gândire a ta,
Legat în lanțuri erai de Satana.

El îți șoptea că-ți dă împărăția,
Tu nu vedeai care-i șmecheria;
Firea trupească zicea că e bine,
Dar sufletul tău striga întruna la Mine.

Eu îți vorbesc prin versete și frați,
Prin predici și oameni de Duh luminați;
Prin imnuri sfinte și melodii de slavă,
Prin gânduri bune ce din Cer emană.

Te-a răscolit Cuvântul Meu,
Dar ți-a răspuns egoul tău;
Cu nasul sus, plin de mândrie,
Ai făcut doar ce-ți plăcea ție.

Dar singur tot nu ai rămas,
Am fost lângă tine în orice pas;
Când ai căzut și te-ai ridicat,
Tot Eu am fost Cel ce te-a salvat!

Și cu iubire te voi mai ține,
Până ajungi la ziua de mâine;
În dragostea Tatălui te-am ocrotit,
Pentru orice păcat pe cruce am plătit.

Sunt lângă tine și chiar acum,
Sunt lângă tine pe orice drum;
Te voi iubi și prin dragostea Mea,
Eu tot mai sus te voi ridica.

Mă vei auzi, vei simți chemarea,
Când sufletul tău va fi sărat ca marea;
Vei căuta râu de apă vie,
Și singur, ușor, vei veni la Mine.

Te voi primi, fiu risipitor,
Ce bucurie și cât Îmi era dor!
Te voi face o ființă nouă,
Și vei zbura ca un fluture prin rouă.

Vei fi puternic în Numele Meu,
Credința îți va crește în Dumnezeu;
Încrezător, mergi pe calea ta,
Și Duhul Sfânt te va lumina.

Nu te abate deloc de pe cale,
De ai tu piedici, rămâi în picioare;
Orice în viață nu s-ar întâmpla,
Voi fi acolo, nu te speria!

Poți totul în Mine, așa cum am zis,
Nu te voi lăsa, așa am promis;
Te-am purtat în brațe și te voi mai purta,
Până în ziua când Eu te voi lua.