Nopţi de Sânzâiene

In prelungirea rugii mele,
Vis argintat a dorului scânteie,
La margine de noapte se-nfiripă,
Minuni cu îngeri, parfumuri divine,
Şi peste toate, miros de sânzâiene!

Se scaldă culoarea în picuri de rouă,
Solstiţiu împarte o vară în două,
Iubirea serbează uniri de destine,
Cu luna aninată-n noaptea trecută,
Natura-i la oră de admiraţie mută.

Adun poezia din culori răsfirate,
Cunună iubirii să fac mai departe,
Din floare de soc, sânzâiene şi tei
Şi iarbă în pârg ce-anunţă cositul,
Adunarea recoltei bogate,... e cultul.

O lume de basm, magie şi vrajă,
Cuvinte descântec, parcă în mreajă
Prind zorii albaştri, ce-n ziuă sosesc,
Ţin cerul deschis la omul de rând,
Cu lumea de sus în horă îl prind!

Mă răspândesc prin ierburi înalte,
Un şipot s-aude izvorul i-aproape,
Mă-ndeamnă să caut o floare de leac,
Doctorie pe rana deschisă, descântec,
Şi visul porneşte pe roţi de dovleac,

Trăsură apare cu zâne în ceată, uşor
Hora porneşte, se-nvârt, ...şi cobor
În mitul poveştii citite cândva,
Ma-amestec în lumea rămasă în carte,
După-atâtea nopţi de Sânzâiene, uitate!

Şi-n zori viorii ce-aşteaptă lumina,
Din vise şi flori mai fac o cunună,
Gândului magic trezit agăţ sânzâiene,
Să-mi ţină la suflet deschise fereastre,
Prin care pătrundă mii vise albastre!

Agale, mă-ntorc în ziua de vară
Plină de rugă, lumină şi vraja,
Cu teii în floare, parfumuri divine,
Mulţumind alăutei ce cântă în mine,
Dulcea visare cu flori de sânzâiene!

E sărbătoarea venirii pe lume,
A Celui ce sfânta Uşa la Taine
A deschis, botezând pe Domnul Isus,
Păcat să ne ia , să ne ducă de mână,
Spre ţara visării şi fără de vină.

24.06.2008
- Naşterea Sf.Ioan Botezătorul(Sânzâienele)