La Cumpăna dintre Milenii
Autor: Flavius Laurian Duverna
Album: Nihil Sine Deo
Categorie: Incurajare
La Cumpăna dintre Milenii

Motto: In memoriam
20 de ani dela căderea comunismului.

La cumpăna dintre milenii
În mersul vieţii m-am oprit,
S-adun în clipe de vecernii
Amintiri sfinte, ce-am trăit.

Să strâng în suflet un şirag
De perle scumpe şi curate,
Şi-ntre milenii, peste prag,
Să-mi fie pietre nestemate.

Şi-mi amintesc cu nostalgie
Dintre frumoasele amintiri,
Zile prea sfinte, în bucurie
Ce-am cunoscut, în înfrăţiri.

Cum printr-a furiei furtună
Supuşi fiind l-ameninţări,
Ne adunam toţi împreună
Cu dragoste din depărtări.

Atunci Domnul n-era un loc
De adăpost în timpuri grele,
Şi-n toată proba cea de foc
Trecut-am cu El, peste ele.

Şi dragostea era fierbinte
La întâlnirea după o vreme,
Şi melodii de cântări sfinte
Se înălţau peste probleme.

Şi-L lăudam pe Dumnezeu,
Şi ne rugam, prin credinţă,
Ca să ne poarte tot mereu
În caru-I Sfânt de biruinţă.

Pe treptele scării-am urcat
Pe calea sfântă tot mai sus,
De era greu, n-am disperat
Şi-am mers ’nainte, cu Isus.

El adăpost, în grea furtună
Cu toată forţa asupritoare,
Şi un umbrar contra căldură
Ne-a fost în vipia arzătoare.

Şi vânturi mari, ce au izbit
Prin forţa lor zidul credinţei,
Treptat s-au stins şi mistuit
Sfârşind în faţa neputinţei.

Unii arestaţi au fost închişi,
Şi condamnaţi fără cruţare,
Sub maltratări au fost ucişi
În zilele de grea încercare.

Răbdând suferinţele-n chin
Şi condamnări dure şi grele,
Ei îşi dorm somnul lor virgin
Cu gândul dincolo de stele.

Trecut-a greu ultimul veac
Fiind urmăriţi, în prigoniri,
Dar ca vâslaşul, de pe lac
Am traversat spre împliniri.

Deviza-a fost: , , Tot înainte!
În vânt şi ploaie şi furtună!’’
Nu am poftit blidul de linte,
Spre a duce, Vestea Bună!

Lucrarea Duhului cel Sfânt
Ce a plantat în noi iubirea,
Prin hotărârea de neînfrânt,
Ne-a cimentat mărturisirea.

Astfel, în săli de Tribunale,
Prin Temniţe, şi în Colonii,
Pe şantiere mari, infernale,
Noi am stat, ca martori vii.

-, , La Lege şi la Mărturie!’’
A străbătut un singur glas,
Ca Stăpaniri, toate să ştie
Că în credinţă, am ramas.

Gândind că orice Stăpânire
Ea-şi are-o vreme rânduită,
Greul l-am dus, fără cârtire
În prigonirea grea, pornită.

Când zorii dulci ai libertăţii
Şi-n ţara noastră-au răsărit,
Parcă visam, în toiul nopţii
Un vis, parcă de neîmplinit.

Şi-am contopit cu bucuria
A libertăţii, în triumf mare,
Dorinţa scumpă, prin solia
Evangheliei cea salvatoare.

S-audă acum, orice popor
Şi orice limbă pe pământ,
Cum Vestea Bună, tuturor
Se răspândeşte, cu avânt!

Astfel fiind de un deceniu
Ne însufleteşte prin tărie,
La început de nou mileniu
Intrând în paşi de bucurie.

E bucuria, mult prea mare
A celor care-aflat-au har,
Şi au găsit scumpa salvare
Prin Jertfa crucii, la Calvar.

Căci în dorinţa consacrării
Toţi cei sinceri şi-apăsaţi,
Îndat-au răspuns chemării
Să intre-n rânduri, salvaţi.

Prin ea păşim, în anul nou
Ce va marca mileniul trei,
Lăsând în urma-al ei ecou,
Cu dragostea, sacru temei.

Flavius Laurian Duverna
31 decembrie 2000
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/28797/la-cumpana-dintre-milenii