Către Timotei
Autor: Dionisie Giuchici
Album: vol. 1 - Domnul, nu eu!
Categorie: Diverse
CĂTRE TIMOTEI

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Timoteie, ia aminte să nu părăseşti vegherea
Fugi de oameni care neagă şi tăgăduiesc puterea!
Fugi de oameni care schimbă harul sfânt în desfrânarea
Căci pedeapsa lor rămâne o pedeapsă foarte mare.

Oameni care vor să pară mari învăţători şi stele,
Însă numai în cuvinte şi în vorbele fidele.
Dar şi chipul îi trădează pe aceşti evlavioşi
Care zic că sunt apostoli şi se dau drept credincioşi.

Pe deasupra poartă lână, şi nu zici că nu sunt oi,
Intră în acelaşi staul şi se plimbă printre noi.
Fraţii din Corint îi cheamă să le ţină cuvântări,
Şi se duc aceşti apostoli peste tot prin adunări.

Galatenii îi primiră pe aceşti cu gând hoinar,
Care i-a întors spre lege şi i-a despărţit de har.
Ei cu sine se măsoară, şi adesea între ei,
Nu le place să le spună fraţii că sunt farisei.

Ei tăgăduiesc puterea proclamată de HRISTOS,
Şi le spun la fraţi că Pavel este slab şi e fricos.
Filozofi cu mult renume şi cu multe educaţii,
Ei pe Duhul Sfânt îl neagă fără multe contestaţii.

Doamne, pentru ce sunt oare şi apostoli mincinoşi?
Când Tu i-ai chemat pe oameni ca să fie credincioşi...
Alţii şi mai sus se suie şi se pun în locul Tău,
Buda, Mahomed, sau Fiara, dându-se drept DUMNEZEU.

Câtă lume-i înşelată, câte milioane pier!
Oameni căror li se spune că vor merge sus în cer.
Li se spune jumătate, sau un sfert, sau chiar greşit,
Cum să fie, cum să caute credinciosul umilit.

Două clase de apostoli: sinceri şi adevăraţi,
Şi apostoli care umblă printre credincioşi, mascaţi.
Unii pe aleea strâmtă, alţii bulevardul lat,
Căci apostolii de vază le-a spus că nu e păcat.

Turma lor e mult mai mare, cei aleşi sunt mult mai rari,
Până când Stăpânul vine, ei sunt mai viteji, mai tari.
Pavel cu aceşti apostoli prin Biserici s-a luptat,
Şi prin Duhul Celui Veşnic din Corint i-a alungat.

Galatenilor le scrie, şi lui Timotei, lui Tit,
Şi în Efes deasemeni mulţi de-aceştia s-au ivit.
Scrijelaţi, sau câini, sau fiare, Pavel i-a etichetat,
Şi le-a scris la fraţi să ştie cum Satana s-a mascat.

Mască, scenă teatrală, filo-matematicieni,
Când te uiţi la ei îţi pare că aceştia-s marţieni.
Iar în alte roluri sumbre vezi ţărani, dar tot ciudaţi,
Cu smerenie orbită, şi aceştia sunt mascaţi.

Vezi prooroci şi văzătoare tot cu mască de argint,
De aceea astăzi neagă mulţi lucrarea din Corint.
Izabela nu e moartă, duhul lui Balaam trăieşte,
Pentru bani sau alte daruri măgăriţa îţi vorbeşte.

Semnele unui apostol nu sunt vorbele în vânt,
Ci puterea Cincizecimii care este DUHUL SFÂNT.
Evanghelia curată cere sacrificii, fraţi,
Dacă vreţi să fiţi apostoli trebuie să răbdaţi.

Dacă vreţi în haină albă, sfântă fără zbârcituri,
Îmbrăcaţi-vă în DOMNUL cu puterea din Scripturi
Ca să-nvingeţi vrăjitorii şi pe cei cu duhul rău,
Cereţi toată armătura sfântă de la DUMNEZEU.

De asemenea războaie nu-i convine lui Satan,
De puterea Cincizecimii fuge marele duşman.
De aceea prin Biserici rolurile s-au schimbat,
Nu mai vor minuni şi semne, oamenii le-au îngropat.

Cu programe şi programe, tot spre slava Lui ISUS,
Răul e când noi respingem cercetările de sus.
Nu e rău să cânte corul, şi Cuvântul să-l vestiţi,
Răul e când pe proorocii DOMNULUI îi prigoniţi.

Pavel în Corint învaţă: "Fraţilor, să stăruiţi
După darurile sfinte, mai ales să proorociţi"
Astăzi în aceeaşi oală noi pe toţi i-am introdus,
Şi răspundem la mulţime : "Proorociile s-au dus."

Ce-o fi vrând să spună Pavel când i-a acordat pe voci?
Când a zis: "întâi apostoli, iar în al doilea, prooroci."
Noi păstrăm întâia frază, dar ne vine mai uşor
Ca să-nlocuim proorocul cu un maistru dirijor.

Celelalte daruri sfinte, cârmuiri, ajutorări,
Să vorbeşti în limbi străine, şi minuni, şi vindecări,
"Nu mai amintiţi acestea!" ni se spune deseori,
"Fiindcă nu mai sunt!" propagă foarte mulţi predicatori.

Vedeţi până unde merge falsul de la început?
Ca să-i prindă, să-i destrame şi pe cei care-au crezut.
Răul e lăsat să crească ca şi spinii din copaci,
Despre toate-acestea scrie, şi nu poţi nimic să faci.

Răul e lăsat în lume ca să-i strângă pe cei răi,
După cum HRISTOS îşi strânge astăzi credincioşii Săi.
Totuşi, ce ne întăreşte împotriva celor răi,
E că DUMNEZEU cunoaşte care sunt aleşii Săi.

Turma îi cunoaşte glasul, orişicâte valuri vin,
Ei cunosc când cheamă DOMNUL, şi când cheamă cel străin.
Numai cugetele moarte care râd de Vestea Bună,
DUMNEZEU îi lasă liberi ca să creadă o minciună.

Adevărul care taie, doare, ustură, irită,
Omul mândru nu acceptă, el se apără, se-agită.
Pavel e legat în lanţuri, rabdă suferinţe grele,
În butuci, zdrobit cu pietre, şi bătaia cu nuiele.

Şi atâtea alte chinuri le-a întâmpinat voios,
Omul care-a mers pe urma DOMNULUI ISUS HRISTOS.
De aceea şi puterea harului desăvârşit,
Prin necazuri, suferinţe, pe apostol l-a-nsoţit.

Nu cu vorbele ilustre, ci cu forţa cea de sus,
Ei au vindecat bolnavii în Numele lui ISUS.
Nu cu teorii punctate, nu cu lungi alocuţiuni,
Ci prin Duhul Celui Veşnic care face mari minuni.

O asemenea credinţă vrem şi noi prin adunări,
Dar întâi de toate cereţi biruinţi prin încercări.
Cereţi flacăra iubirii, dragostea lui DUMNEZEU,
Dacă vreţi să fiţi cu Domnul, lepădaţi-vă de "eu".

Evanghelia deplină să vă fie steagul sfânt,
Nu vestiţi pe jumătate taina scrisă în Cuvânt.
Nu modificaţi cărarea, nici mai strâmtă, nici mai lată,
Căci cărarea mântuirii, de HRISTOS a fost trasată.

Mergeţi numai înainte, cu ISUS HRISTOS voioşi,
Nu vă înspăimânte glasul oamenilor mincinoşi.
Pot să se despice munţii, şi să se ridice marea,
Nu vă temeţi! Credinciosul biruieşte încercarea!

Alexandru Căldăraru i-a făcut lui Pavel rău,
Dar şi pe asemeni oameni îi smereşte DUMNEZEU.
Diotref condus de fire şi de năzuinţi ciudate,
Are har, sau n-are har, vrea mereu întâietate.

Când apare el, să fugă fiecare unde ştie,
Când e la amvon, e bine, este plin de bucurie.
Pavel a trăit în era unor indivizi ciudaţi,
Dar în vremurile noastre, să mai fie-asemeni fraţi?

Care-şi pun pe faţă mască ca să nu-i cunoască fraţii,
Când îşi manifestă rolul cu perfecte imitaţii.
Ca să-i spui şi tu şi alţii când îl vezi cu ce avânt,
"Fratele acesta este botezat cu Duhul Sfânt!"

Botezat, aşteaptă-o clipă să se-aprindă-n Duh poporul,
Şi-ai să vezi cum îl opreşte fratele imitatorul.
Căci evlavia formală când puterea se iveşte,
Nu-i de-acord, şi deodată firea îl tăgăduieşte.

Iată care-i apărarea în aceste acţiuni,
"Doamne, nu am proorocit noi? n-am făcut pe străzi minuni?"
Şi cu toate-acestea iată, DOMNUL nu i-a cunoscut,
"Aşadar minuni şi semne au fost numai în trecut!"

Iar mulţimile acceptă falsul ca pe-un curcubeu,
Şi se tem să ceară darul cel promis de DUMNEZEU.
Nu-i aceasta urâciunea despre care Daniel
A prezis în lumea veche, despre noul Israel?

Despre-aceşti satrapi de turme a vorbit şi Ezechiel,
Care tund şi care pradă oile în fel şi fel.
Să se lupte ei cu lupii? da de unde, sunt fricoşi,
Mi-e şi frică şi ruşine să vă spun că-s mincinoşi.

Atunci m-am oprit o clipă: "Doamne, nu mai vreau să scriu!"
Iar ISUS mi-a zis: "Aceasta este starea din pustiu!"
Timpul însă e prielnic, adevărul să-l vestească,
Pentru marea necredinţă, fraţii să se pocăiască.

Şi să ceară porumbelul, şi s-alunge vechiul corb,
Care l-a lăsat pe Dima ticălos şi gol şi orb.
Către Timotei şi fraţii de pe ţărmul Euxin,
Şi în general toţi sfinţii PACEA LUI ISUS! AMIN!

AMIN
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/28621/catre-timotei