Cea mai frumoasă poveste
Autor: Danielescu Alina Camelia
Album: Cu ochii spre cer
Categorie: Zidire spirituala
Era demult în veșnicie
Un Fiu iubit de Dumnezeu,
Care trăia în armonie
Cu toți aleșii în jurul Său.
Era frumos, era bogat,
Era cel mai puternic,
Atât de bun și minunat
Atât de blând și veșnic.
Cuvântul Său un susur blând,
O șoaptă dezmierdată
În gura Sa încet șoptit,
Cuvântul naște viață.
Căci la comanda gurii Sale
Nimicul se transformă,
Din întuneric și lumină
Neantul prinde formă.
Materie, timp și spațiu
Prin Logos s-au creat,
Prin Domnul nostru viu,
Stăpân și Împărat.
În cerul Său desăvârșit
Nimic nu Îi lipsea,
Căci Universul infinit
Lui Îi aparținea.
Avea și lună, avea și soare,
Planete-ntregi și galaxii,
Iar stelele strălucitoare
Luceau în raze mii.
Avea arhangheli, heruvimi
Și cete-ntregi de îngeri,
Mulțimile de serafimi
Ce Îi cântau în coruri.
De-acolo sus privind în jos
Spre omul care l-a creat
Din lutul rece și-argilos
Îl vede supărat,
Măcinat de boli și supărări,
De-atâtea suferințe
Mergând pe multele cărări
Pierzând de tot credința.
Și-n nesfârșita Sa iubire
Și dragoste divină,
A coborât din nemurire,
Din lumea de lumină
În întunericul perfid,
În lumea de noroi
Unde păcatul face zid
Între Dumnezeu și noi.
El, Dumnezeu Adevărat,
Făptură de lumină
De slava Lui s-a dezbrăcat
Să se îmbrace-n tină.
Și-n lumea noastră s-a născut
În ieslea mieilor
Luând un chip fragil de lut
El Domnul Domnilor.
Trăind o viață-n sărăcie,
Necazuri și durere,
Doar numai El putea să știe
S-aducă mângâiere
Celor bolnavi și oropsiți
Și celor în nevoi,
Ca un păstor cu ai săi mieluți
Și cu ale sale oi.
El a rămas puternic
Și fără de păcat
În densul întuneric
Ce ne-a acaparat.
Și a ales să moară
Pe cruce între hoți
Purtându-ne ocara
Să fim salvați cu toți.
Bătut și chinuit
A îndurat povara,
Moartea a biruit
Când a ales să moară.
Căci îngropat în tină,
Pământul n-a putut
Prizonier să-L țină
În burta sa de lut.
Isus e Domnul Vieții,
Din morți a înviat
Căci jos în casa Morții
Pe Moarte a călcat.
Murind ne-a dat valoare
Și ne-a eliberat,
De lumea asta mare
Și al ei murdar păcat.
Dar a plecat de pe pământ
În sfera de lumină
În casa Tatălui cel Sfânt
În lumea Sa divină,
Să pregătească Acasă
Așa cum a promis
Pentru a Sa mireasă
Un loc în Paradis.
Curând va fi chemată
De însuși Mielul Sfânt,
La ceruri ridicată
De Duhul Său cel Sfânt.
Și-or face nuntă aleasă
Ca pe la împărați
Cu mulți meseni la masă
Ce au fost învitați.
Nu va mai va fi tristețe,
Nu va mai fi nici noapte,
Doar veșnic tinerețe
Și viață făr' de moarte.
Amin!
02.12. 2023
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/283999/cea-mai-frumoasa-poveste