Lasă-mă să depun cu sfială
Un mic sărut pe haina Ta cea albă,
Ușor să strâng în degete-a ei poală,
În brațe-ncet să Te cuprind, nu-n grabă.

Lasă-mă ca Maria Magdalena
Să Îți spăl picioarele trudite;
Cu lacrimi să le ung și-apoi cu smirnă,
Cu mângâieri dulci și înmiite.

Lasă-mă să meditez o clipă
La crucea de pe dealul Golgota,
Sub a umilinței sfântă aripă
Îngenuncheat să stau 'naintea Ta.

Lasă-mă să-nțeleg căci Tu, Tată,
Ești chiar și infinitul necuprins,
Ziua de mâine și clipa prezentă.
Lasă-mă-n mâna Ta să mă știu cuprins.

24 aprilie 2008