IMI DAI INDEAJUNS FERICIRE



Îndeaproape-mi cercetezi inima cu iubire,
Copleşită-s de revărsările binecuvântărilor,
Atent mi-ai deschis ochii să văd a Ta Mărire.
În harul iubirii mi-ai dat izvorul izbăvirilor.

Beau cu nepotolită sete apa vieţii, la izvor,
Şi Tu-mi trezeşti mintea, să vadă mântuirea.
Iar strigătul meu după iertare, se-nalţă uşor,
Căci Tu-mi dai Doamne, îndeajuns fericirea.

Îndeajuns mie harul mântuitor revărsat,
Şi-s gata să fac Doamne, ce Ţie îţi place.
În sângele Tău Sfânt m-ai spălat de păcat.
De suferinţi scăpată, sufletul meu are pace.

Amin!