În ultimul ceas, Isus, atârnat pe cruce
Între doi tâlhari, se chinuie să supună
O ultimă rugă pentru cei ce L-au răstignit.
Tată, iartă-i, că nu știu ce au săvârșit.

Nu știu pe cine au avut cu ei atât timp,
Cine le-a fost alături când era bine și când era rău.
Iartă-i, o să plătesc Eu prețul pentru ei.
O să iau asupra mea durerea cea grea.

Când pe cruce Isus stătea,
Privind la Golgota, nu era nimeni...
Toți L-au părăsit de frică, de a nu fi și ei pedepsiți.
Iubindu-i, nu a renunțat și la Tatăl a plecat.

După trei zile, în mormânt, piatra s-a mișcat
Și mormântul a rămas gol, Isus a înviat,
Ducând la îndeplinire voia Tatălui de Sus,
Iubindu-ne mai mult decât viața Lui.

Singur, înaintea tuturor, a învins prin iubirea
Ce ardea în inima Lui pentru noi.
Iar noi nu am știut decât să-L crucificăm,
Dar tot ne-a iertat, căci iubirea Lui a fost mai mare decât durerea ce o purta.