Isaia 53
Autor: Ilie Belciu
Album: Dorinţe sfinte
Categorie: Iertare
Cine-a crezut vreodată ce ni se povestise?
Şi „Braţul Celui Tare” cine L-a cunoscut?
Cine crezut-a oare ce ni se proorocise
Despre Acel ce este şi-a fost de la-nceput? ...
El a venit în lume, sfios în umilinţă,
Cum un Lăstar răsare dintr-un pămâmt uscat,
Ca o „Odraslă slabă” crescută-n suferinţă,
Dispreţuit de oameni, urât şi alungat.
N-avea nimic aparte, privirea să-ţi atragă,
Căci lumea-I dăruise dispreţ şi umilire...
Cel ce-a trăit în Slavă o veşnicie-ntreagă,
Pierduse frumuseţea şi marea-I strălucire.
Noi rătăceam prin lumea de Dumnezeu străină
Şi fiecare-n parte-şi croise o cărare,
Dar El a luat asupra-I suprema noastră vină,
Prin Rănile Lui Sfinte, avem răscumpărare.
Cel ce-a venit din ceruri la noi plin de Iubire,
Să ne aducă pacea în dar şi fericirea,
Dispreţuit în chinuri a fost de omenire,
Atât de mult de parcă îţi întorceai privirea.
El blând răbda durerea-ngropată în tăcere,
Când gloata înrăită îşi revărsase ura,
Cum mielul fără vină, e dus la junghiere,
În clocotul durerii, El nu şi-a deschis Gura.
Deşi făcut-a lumii doar bine şi dreptate,
Lăsând o mângâiere, în suflete pribege,
Mormântul Lui fusese ales cu răutate
Între bogaţii lumii şi cei fărădelege.
Noi am crezut sărmanii, că-şi merita destinul,
Că Tatăl Îl smerise atunci cu răutate,
Dar El răbda pe cruce în locul nostru chinul,
Prin Jertfa Lui avem noi iertarea de păcate.
Căci Dumnezeu Preasfântul găsit-a de cuviinţă
Privind la vina noastră, prin Sfânta Lui Dreptate,
Să îşi zdrobească Fiul în cruntă suferinţă,
Prin Jertfa Lui să ierte a lumii-ntregi, păcate.
Dar după ce în moarte a-nvins cu biruinţă,
Zdrobind pe totdeauna puterea-i ferecată,
Îşi va vedea urmaşii, ce din a Lui Sămînţă
Vor răsări pin veacuri, până la judecată.
Iubirea-I fără margini le va schimba purtarea,
Şi ei vor duce lumii Cereasca Lui Solie,
În Mâinile-I străpunse va propăşi lucrarea,
Ce Tatăl a-nceput-o cu El din veşnicie.
De-aceea-i va da Locul, de cinste, sus în Slavă,
Pe Scaunul de Domnie, în „Sfînta Lui Cetate”,
Căci părăsit-a Cerul, şi fără de zăbavă
El a murit să ierte a lumii-ntregi păcate.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/27403/isaia-53