1. Pune-mi lauda curată
și frumoasă-n duh și trup,
Doamne, să nu pot vreodată
în trăire s-o-ntrerup!

R: Lauda, lauda,
/: fie-mi foc nestins,
pentru Tine-aprins, :/
Doamne, pentru Tine-n
veci de veci aprins,
Laudă!

2. Să Te-nalț prin melodie,
și mai limpede-n cuvânt,
să-nțeleagă-a Ta solie
orice suflet pe pământ!

3. Nici un nor să n-o umbrească
cu mișcări în ritm firesc,
să nu poată să trezească
duh străin de Cel ceresc!

4. Doamne-Ți cer cu stăruință
duh de laudă sfințit,
ca s-aprindă în credință
pe sărmanul rătăcit!

5. Focul laudei depline
fă-l să-mi ardă necurmat,
Doamne, numai pentru Tine,
să fii pururi lăudat!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 70.