Un strigăt se aude, e strigătul durerii,
Cu jale plânge Cerul văzând unde-am ajuns...
La porţile cetăţii au adormit străjerii
Şi printre noi ca ciuma, păcatul a pătruns.

Noi ne lăudăm cu faima bisericilor pline
În care plictiseala pe mulţi i-a adormit,
Vin printre noi sărmanii durerea să-şi aline,
Dar se întorc acasă la fel cum au venit.

Un duh de răutate pluteşte-n adunare
Şi simţul dăruirii, puţini l-au mai păstrat,
În timp ce mulţi se luptă să fie "cel mai mare"
Ligheanul şi prosopul de mult a fost uitat.

Ne-am depărtat de Calea cea sfântă şi curată,
De-nvăţătura care Isus ne-a învăţat,
Făcându-ne cărarea din ce în ce mai lată,
Noi mergem spre pierzare pe-un drum de noi trasat.

Creştini! Se-aude-un strigăt, nu-i vremea prea târzie!
Voi, cei ce aveţi încă urechi de auzit,
Sunteţi chemaţi la viaţă, mai curge apă vie,
Dar vremea cercetării e-aproape pe sfârşit...

De ce nu daţi uitării azi cultul şi doctrina
Care viclean vrăjmaşul în minte vi le-a pus?
Căci toţi avem chemarea de-a fi acum Lumina,
Ce-arată omenirii Cărarea spre Isus.

Nu puneţi la-ndoială puterea rugăciunii,
Nu vă plecaţi urechea la sfatul celui rău!
Noi suntem prin credinţă în Har părtaşi minunii
De-a fi aici în lume copii de Dumnezeu.

El ne-a trimis prin Duhul cel Sfânt o mângâiere,
O dreaptă călăuză în orice-nprejurări...
El printre noi şi astăzi lucrează cu putere,
Alungă duhuri rele şi face vindecări!

Isus stă şi aşteaptă să dea eliberare,
Acelor ce cu lacrimi se-ntorc din calea rea...
Nu vă-ndoiţi! El poate să dea şi vindecare
Când se-mplineşte-n totul Preasfântă Voia Sa.

Aduceţi iar Credinţa la locul de onoare,
Trăiţi de azi Cuvântul în totul cum e scris
Şi veţi vedea minunea minunilor sub soare,
Căci Dumnezeu răspunde aşa cum a promis!

Amin!
Ianuarie 2007